Rezumat pe capitole al cărții "35 Mai" de Erich Kästner

Erich Kästner a fost un autor german cunoscut. A scris multe cărți pentru copii. A fost născut în 1899 la Dresda.

El a adus un nou aer în lumea cărților pentru copii. A făcut asta prin imaginația sa mare și umorul său.

Konrad, un băiat obișnuit, se trezește într-o zi de 35 mai. Împreună cu unchiul său, Ringelhuth, și un cal vorbitor, Negro Caballo, pleacă spre Mările Sudului. Călătoria lor este plină de aventuri și umor. 

Rezumat pe capitole

Capitolul 1

Este 35 mai, o zi în care orice este posibil. Unchiul Ringelhuth, un farmacist necăsătorit, îl așteaptă pe nepotul său Konrad pentru prânzul lor săptămânal de joi. În timp ce merg împreună, întâlnesc un cal vorbitor pe nume Negro Caballo care le cere zahăr. Întorși acasă la unchi, ei mănâncă o masă bizară tipică pentru joile lor, apoi fac gimnastică. Brusc, Negro Caballo se întoarce și li se alătură. El povestește că este un fost cal de circ șomer. Proprietarul furios protestează împotriva prezenței calului în apartament, dar Negro Caballo îl reduce la tăcere aruncând cu un ghiveci de flori în el. Apoi joacă cărți, până când Konrad caută frenetic informații despre mările sudului pentru o compunere școlară. Negro Caballo propune apoi o soluție surprinzătoare: să folosească un dulap vechi magic de pe palier ca portal către mările sudului. În ciuda scepticismului inițial al unchiului, Konrad se aruncă înăuntru, urmat de cal și, în cele din urmă, de unchiul Ringelhuth însuși, marcând începutul unei aventuri extraordinare.

Capitolul 2

Unchiul Ringelhuth, nepotul său Konrad și calul lor Negro Caballo ajung în Țara Huzurului, un loc ciudat unde lenea este considerată o virtute. Aici, ei descoperă pomi fructiferi automați, case pe roți și locuitori extrem de grași.

Președintele țării, un fost coleg de clasă al lui Konrad pe nume Seidelbast, îi duce într-un tur al unei "stații de cercetare" unde tot ce își imaginează cineva apare în realitate. Acest lucru duce la situații comice și uneori periculoase, cum ar fi atunci când un bărbat își imaginează un leu care era cât pe ce să-l devoreze.

Konrad se amuză imaginându-și unchiul minuscul, ceea ce provoacă amuzament. Calul își recapătă patinele cu rotile datorită acestei puteri a imaginației.

Povestea se încheie când Seidelbast îi conduce pe vizitatori înapoi la graniță, refuzând politicos să primească șomeri în țara sa pentru că "au dorința de a munci".

Capitolul 3

Unchiul Ringelhuth, nepotul său Konrad și calul lor Negro Caballo ajung în fața unui mare castel înconjurat de un șanț. Negăsind sonerie, unchiul imită sunetul unei trompete pentru a li se deschide.

În interior, îl întâlnesc pe împăratul Carol cel Mare care le indică direcția către Jocurile Olimpice care se desfășoară în apropiere. Pe stadion, asistă la probe trăsnite cu personaje istorice drept concurenți.

Plimbându-se apoi, îi surprind pe Hannibal și Wallenstein jucându-se de-a războiul cu soldați de plumb într-o grădină. Cei doi generali se ceartă ca niște copii, până când Hannibal strănută și propune să oprească jocul de teamă să nu răcească.

Unchiul Ringelhuth este întristat să vadă că și nepotul său se joacă cu soldați. Konrad explică că de fapt vrea să devină șofer, dar că tatăl său i-a oferit aceste jucării. În cele din urmă, părăsesc acest ținut al Trecutului Îndepărtat, reflectând asupra absurdității războiului și a jocurilor războinice.

Capitolul 4

Konrad și unchiul său, Ringelhuth, călărind calul lor pe roți, ajung într-o țară a jucăriilor minunate. În ciuda dorinței lui Konrad de a explora, unchiul insistă să-și continue călătoria spre mările Sudului.

În curând ajung la o clădire ciudată numită „Lumea Anapoda”, unde copiii sunt la conducere și adulții merg la școală. Unchiul Ringelhuth este dus pentru a fi „educat”, îmbrăcat ca un băiețel.

Konrad o întâlnește pe prietena sa, Babette, care îi explică modul de funcționare al acestei lumi inversate: părinții dificili sunt reeducați, trecând prin același tratament pe care îl aplică copiilor lor. De exemplu, un tată care își închide fiul pe balcon trece prin aceeași experiență.

În sala de clasă, Konrad și Babette observă cum un învățător copil disciplinează adulții neascultători, precum un măcelar brutal și o mamă care își forțează fiica să mintă.

În cele din urmă, unchiul Ringelhuth este eliberat, iar trio-ul își reia drumul spre mările Sudului, lăsând în urmă acea lume ciudată, unde rolurile sunt inversate și lecțiile de viață sunt învățate într-un mod neconvențional.

Capitolul 5

În capitolul "Pericol! Tensiune înaltă!" din cartea „35 Mai” de Erich Kästner, Konrad și unchiul Ringelhuth, împreună cu calul lor pe roți, părăsesc „Lumea Anapoda” și ajung într-o stație de metrou ciudată, fără conductor. Trenul accelerează fulgerător, iar după o călătorie amețitoare, cei trei se trezesc în „Electropolis”, un oraș automatizat unde toate activitățile sunt controlate de mașini.

În acest loc fascinant, toate mașinile sunt ghidate de telecomandă și munca este doar pentru plăcere, în timp ce produsele de bază sunt furnizate gratuit de către oraș. Întâlnesc o bătrânică ce le explică sistemul inedit de funcționare al orașului, iar Konrad este dezamăgit că visul său de a deveni șofer pare imposibil în acest loc unde totul este automatizat.

Curiozitatea îi conduce la o uzină imensă unde animalele sunt procesate automat, dar o defecțiune cauzată de o creștere de tensiune electrică face ca uzina să înceapă să-și consume propriile produse și să le reverse pe străzi, într-un haos total. Cei trei evadează în grabă din orașul haotic, iar calul, speriat, reușește să-i ducă în siguranță departe de „Electropolis”. În urma lor, orașul se destramă într-o avalanșă de mașinării scăpate de sub control, iar unchiul Ringelhuth, cu tristețe, constată că paradisul tehnologic s-a destrămat.

Konrad promite, cu optimism, să construiască un alt paradis când va fi mare, iar trio-ul își continuă călătoria spre mările Sudului, dornici să exploreze lumea în continuare.

Capitolul 6

În capitolul „Întâlnirea cu Pătrunjica”, unchiul Ringelhuth și calul lor pe role ajung la țărmul unui ocean imens, unde o femeie curăță „linia ecuatorului” de rugină. Aceasta le indică drumul către Mările Sudului: să meargă drept pe linia de oțel ce se întinde pe mare. Deși calul se teme de drum, trio-ul pornește și traversează un peisaj de coșmar cu rechini uriași. Konrad alungă un rechin curajos, iar călătoria continuă prin locuri exotice și periculoase.

Ajung la Mările Sudului, unde întâlnesc creaturi ciudate și o mică prințesă numită Pătrunjica, cu pielea alb-negru, care fuge de o balenă supărată. Întâlnesc și pe tatăl ei, șeful tribului, Soupotapioka, care îi salvează din pericol trăgând cu... mere coapte. După o serie de peripeții și întâlniri bizare, calul lor decide să se stabilească acolo, iar Konrad și unchiul său își continuă călătoria prin junglă, unde un miracol le aduce o întoarcere surprinzătoare acasă. Astfel, aventura lor nemaipomenită se încheie, lăsând în urmă doar amintirea unei zile pline de magie și curaj copilăresc.

Capitolul 7

În acest capitol, unchiul Ringelhuth vine în vizită la familia lui Konrad, care tocmai l-a trimis pe băiat la culcare. În timp ce discută cu părinții lui Konrad, unchiul povestește despre aventurile amuzante pe care le-a avut în ziua respectivă. El menționează cum un cal i-a cerut zahăr, apoi cum s-au întâlnit cu Seidelbast, un fost coleg de clasă al lui Konrad, care acum este președinte în țara fantastică numită „Țara Huzurului”.

Ringelhuth continuă să povestească despre întâlnirile sale cu personaje celebre precum Napoleon și Iulius Cezar, precum și despre o inspectoare de educație numită Babette. De asemenea, el descrie o „oraș automat” unde mașinile se deplasează singure. Părinții lui Konrad, pe de altă parte, sunt îngrijorați de poveștile fantastice ale unchiului și se tem că acesta ar putea influența negativ comportamentul băiatului.

După ce Ringelhuth se îmbată, părinții lui Konrad discută despre el și se întreabă dacă nu cumva există probleme în familia unchiului. În cele din urmă, Ringelhuth se îndreaptă spre camera lui Konrad, unde îl găsește pe băiat dormind profund și visând la o mașină cu aburi pe care și-o dorește. Unchiul decide să citească tema lui Konrad, care este despre aventurile sale în „mările sudice”, și își amintește de toate lucrurile fantastice pe care le-au trăit împreună.

Capitolul se încheie cu unchiul, care îi urmează un mesaj de bună noapte lui Konrad, subliniind legătura strânsă și imaginativă dintre cei doi. Această parte a poveștii ilustrează tema imaginației și a aventurii, contrastând cu preocupările adulților.

Concluzie

Prin povestea lui Konrad, autorul ne învață să privim lumea cu ochi curioși. Ne arată că imaginația poate face orice să devină magic. Această carte încurajează copiii să fie creativi și să folosească fantezia.

Morala poveștii e simplă, dar puternică. Curiozitatea și deschiderea ne pot duce în locuri minunate. "35 Mai" este o carte captivantă pentru toate vârstele. Dovedește talentul lui Kästner de a crea lumi fantastice cu mesaje profunde.

Această călătorie îi dă lui Konrad amintiri și lecții. Învăță despre curaj, prietenie și puterea imaginației.