Volumul 2 al romanului semi-autobiografic "La Medeleni" surprinde cu finețe transformările emoționale și intelectuale ale adolescenței, conturând portrete sensibile ale tinerilor în căutarea identității.
Teodoreanu explorează cu empatie naivitatea, pasiunile și dilemele vârstei fragede, fără a idealiza totuși această perioadă. Personajele caută iubirea absolută și sensul vieții printre jocurile copilărești, escapade romantice și visuri despre literatură. Autorul redă cu autenticitate atât visele îndrăznețe, cât și dezamăgirile acute specifice adolescenței.
Limbajul îmbină lirismul cu ironia fină, reconstituind cu exactitate psihologiile și epifaniile vârstei. Deși în centru se află figura autorului însuși, fiecare personaj este individualizat convingător.
Volumul 2 Drumuri
Partea 1
SFÂRȘITUL UNUI AN ȘCOLAR
"Deși plină de școlari, vasta clădire a Liceului Lazăr din București amuțise. Din ea nu s-auzeau decât zvonurile de-afară: gemătul lung al tramvaielor; vociferările ritmice ale oltenilor cu zarzavaturi, fructe și cărbuni; și în răstimpuri, prin flacăra albă a verii, corul crud și anarhic al vrăbiilor din Cișmigiu.”
E sfârșitul anului școlar pentru clasa a VII-a la Liceul Lazăr din București, elevii dau ultimele teze pentru corigență sau repetență. Dănuț Deleanu, ca premiant al clasei, părăsește repede ora de română. Merge să vadă ce se întâmplă cu Adina, fata pe care o iubește. Prietenul Mircea îl urmează îngrijorat.
Ajuns la casa Adinei, Dănuț găsește ușa închisă. Servitoarea Aneta îi spune inițial că Adina a plecat la Sinaia, dar mai târziu zice că de fapt era în casă dar se ascundea de proprietarul, venit după chirie. El are impresia că Adina îl minte și nu îl mai iubește
Seara, Dănuț merge la prietenul său Mircea acasă. Acolo este așteptat cu îngrijorare de mama lui Mircea, doamna Catinca. Ea îi ceartă pentru întârziere, apoi îi hrănește și îi pregătește camera de oaspeți. Dănuț scrie poezii melancolice în limba franceză, iar Mircea îl ascultă emoționat din camera alăturată. Apoi, Dănuț adoarme, dar se trezește tot cu gândul la Adina. Pleacă dimineața devreme la casa ei, spre îngrijorarea lui Mircea.
"IL ÉTAIT UN PETIT POMMIER”
Era o seară la Iași, în altă casă a familiei Deleanu. Doamna Deleanu și Monica se plimbau împreună în grădină, așteptând să se întoarcă Olguța de la scrimă. Odată cu vestea că domnul Deleanu pleca cu trenul la București pentru câteva zile din motive profesionale, casa era în plină agitație.
Aflând că domnul Deleanu plecase la București din motive profesionale, Monica primește o scrisoare de la Olguța. Aceasta o anunța că pleacă și ea la București pentru a-l vizita pe un anume "Benjamin". Monica era cuprinsă de melancolie gândindu-se la absența lui Dănuț, de care era încă atașată.
Dănuț îi mai trimitea scrisori dar o numea doar “soră” și odată din greșeală s-a mai strecurat o poezie de dragoste Adinei. Olguța încerca s-o consoleze insistând că Dănuț o iubește de fapt pe ea, și nu pe o presupusă iubită numită Adina.
"Știu că te iubește pe tine. Tu crezi c-o iubește pe domnișoara Adina. Perfect. De ce?... Răspunde! ― Fiindcă i-a făcut versuri?... Răspunde!
Cu toții sunt adunați la masă, sosește și Puiu - vărul Monicăi și Olguței, și crescut practic în casa Deleanu. El izbucnește în plâns de durere că Olguța plecase fără să-l anunțe. Doctorul Prahu sosește și el la masă.
A doua zi, Monica execută instrucțiunile Olguței și îi comunică colonelului Barbă-Roșie motivele absenței fiicei sale de la antrenamentele de scrimă. Astfel, prin șiretlicuri și combinații, Olguța reușește să viziteze Bucureștiul fără acordul părinților, lăsând în urmă agitație și nostalgie.
ESCAPADA OLGUȚEI
Dănuț, se trezește în apartamentul său din Pitar Moșu, cu sora lui, Olguța. Ea a sosit în vizită în acea dimineață și îl trezește cu o luptă cu perne. După micul dejun, pleacă împreună cu tatăl lor și cu Olguța deghizată în băiat la casa cucoanei Catinca Balmuș, unde îl întâlnesc pe Mircea, fiul cucoanei. Olguța îi dă lui Mircea cartea Au jardin de l'Infante, pe care o uitase acasă.
Apoi, cei trei pleacă la un bal mascat dat de Dănuț în cinstea ambasadorului Bahluio Far-Niente, la care participă și colegii lui Dănuț, Tonel și Dorel. După petrecerea veselă, în timp ce Olguța și Dorel pleacă cu tatăl lor la masă la cucoana Catinca, Dănuț merge nervos la casa iubitei lui, Adina, pentru că aceasta nu îl așteptase acasă așa cum promisese. O găsește îmbrăcată frumos pentru el și află că de fapt îl căutase, dar el plecase deja. În cele din urmă se împacă.
Între timp, Mircea reflectează asupra întâlnirii cu Olguța și simte că s-a îndrăgostit de ea, devenind conștient de propria sa capacitate de a iubi. Noaptea târziu, el face un legământ solemn că se va sinucide dacă vreodată va renunța la dragoste ca scop suprem al vieții. Astfel, ziua plină de evenimente contrastante se încheie cu momente de introspecție și transformare interioară pentru protagoniști.
"Mă jur pe dragostea mea, mă jur înaintea sufletului meu întreg și clar că dacă într-o zi voi simți că sânt în rândul tuturor oamenilor, la fel cu ei, acceptând și propovăduind minciunile lor și trăgând foloase de pe urma acestei voluntare sau involuntare sclavii; disprețuind sufletul meu din această noapte sau ironizându-l; tăgăduind că iubirea este singura justificare a vieții, ultimul ei scop, singura și suprema ei frumusețe, mă jur pe dragostea mea, care în această noapte mi-a adus deplină lumină, să mă sinucid.”
PARTEA A DOUA
O NOAPTE
Dănuț și Mircea călătoresc cu trenul de la București spre moșia Medeleni din Moldova. Cei doi pleacă precipitat din București, Dănuț fiind în stare de agitație după ce a fost nevoit să se despartă brusc de iubita lui, Adina. Pe durata călătoriei, Dănuț este melancolic și abătut, cu gândul la Adina. El adoarme lângă Mircea, care la rândul lui este neliniștit și fără chef de vorbă.
În compartimentul lor mai călătoresc și alți pasageri, printre care evreul Aron Rosenzweig și adolescentul Tonel. La un moment dat, femeia roșcată Zozo intră în compartiment și începe să flirteze cu Mircea, care este stânjenit și tulburat. Când ajunge dimineața, Mircea iese afară pe scară, simțind nevoia de aer.
Monica, îl așteaptă pe Dănuț pe peron. Când trenul ajunge, cei doi se îmbrățișează bucuroși. Deoarece nu au trăsuri, Monica pleacă călare să aducă căruțe, în timp ce ceilalți rămân să o aștepte.
Pe neașteptate, Adina coboară din tren în ultima clipă și se îmbrățișează cu Dănuț pe peron. Cei doi se despart cu greu când trenul pleacă din gară. Rămas singur, Dănuț este dezorientat. Când sosește Monica, el disimulează întâlnirea cu Adina și pretinde că a fost bucuros de revedere.
"Brațele Adinei îi încolăciră gâtul. O simți iarăși pe genunchii lui. Dezmierdă cu fruntea obrajii Adinei. Nu putea vorbi." - descrierea momentului de rămas bun între Dănuț și Adina.
O ZI
La sosirea lui Dănuț, toată lumea este încântată să-l revadă după un an. Olguța îl provoacă imediat la un meci de tenis a doua zi dimineață. Dimineața îl trezește brutal pe Dănuț cu ceasuri care sună, pentru a-l scoate la un meci de tenis.
Dănuț și Monica își amintesc împreună vacanța de anul trecut, când Dănuț scria în jurnalul lui "Alunele veveriței". Jurnalul conținea notații despre natură și copilărie. Monica observă că Dănuț se teme de viață și își ascunde sufletul în spatele acestor notații.
"Să-mi samăn sufletul cu grîu. La anul să crească nou." Dorința lui Dănuț de a-și înnoi sufletul.
Între timp, Olguța o aduce pe Rodica la conac, deși Monica nu o agreează prea mult. Rodica este prietenoasă cu toată lumea, dar pare ipocrită. Ea flirtează cu Dănuț.
A doua zi dimineață, Olguța îi trezește devreme pe toți pentru meciul cu Dănuț. În drum spre terenul de tenis, Dănuț se întâlnește și schimbă câteva cuvinte convenționale cu Rodica. Apoi are loc partida de tenis între Olguța și Dănuț, urmărită cu încordare de toți ceilalți.
După meci, Monica și Rodica stau pe bancă și discută puțin, dar Monica pleacă singură printre pomi. Deși este strigată de mai multe voci, ea continuă plimbarea, pierdută în gânduri.
O NOAPTE
Noaptea, în timp ce Dan doarme, Mircea îi scrie mamei sale o scrisoare în care îi descrie frumusețea și farmecul casei, comparând atmosfera cu descrierile lui Duiliu Zamfirescu.
În aceeași noapte, Dan pleacă pe furiș cu bihunca spre gară, însoțit de servitorul Gheorghiță, pentru a o întâlni pe iubita sa Adina care trece cu trenul de la Iași spre București. Cei doi se întâlnesc doar pentru câteva clipe la gară înainte ca trenul Adinei să plece mai departe, lăsându-l pe Dan cu inima frântă.
"O apucă de subțiori, trecând-o peste picioarele pasagerilor. ― Dănuţ! ― Adina! Cu sufletul ca două vânturi întâlnite, venind din două zări, se sărutau pe gât, pe nas, pe haine, pipăindu-se uimiți, sărutându-se stângaci; flămânzi și nebuni, lacomi și increduli."
Pe drumul de întoarcere, Dan o întâlnește întâmplător pe Ioana Pallă, soția unui senator, care îi cere să o ducă acasă cu bihunca. Ajuns la conacul ei luxos și exotic, plin cu obiecte și cărți orientale, Dan observă titluri din bibliotecă semnate de autori precum Oscar Wilde, remarcând artificialitatea cărții "Portretul lui Dorian Gray". Ioana încearcă să afle detalii despre iubita lui Dan, pe care o credea o fetiță. Intrigată, îi analizează palmă și îl consideră un viitor "ideal burghez". În cele din urmă, Ioana reușește să afle că iubita lui Dan se numește Adina și nu e o fetiță.
Dis-de-dimineață, Dan ajunge acasă mâhnit și îi mărturisește lui Mircea că a dezvăluit unui străin secretul legăturii cu Adina.
Partea a treia
IOANA PALLĂ
Ioana Pallă, soția senatorului Sake, primește o scrisoare de la Alexandru Pallă, fostul ei amant. Acesta îi povestește despre noua sa iubită, Adia, o tânără pe care a cunoscut-o la Veneția și care l-a fermecat. Ioana îi răspunde analizând în detaliu posibila relație dintre cei doi și încercând să-l determine pe Alexandru să vină la moșia ei împreună cu Adia.
Între timp, acasă la Ioana vine în vizită tânărul Deleanu, ale cărui frecvente interactiuni cu Ioana îl fac să regreseze vizibil atât fizic, cât și mental. La un moment dat, Deleanu primește de la Adina o fotografie făcută la Veneția, pe care o pune pe Rodica să-i scrie o dedicație falsă. Cu fotografia pregătită, el merge la Ioana să i-o arate, dar aceasta îl confruntă imediat și îi ia fotografia.
Dănuț își dă seamă ce se întâmplă de fapt. Ieșind afară, râde ușurat, eliberat de povara trecutului și a sentimentelor false. Astfel, lasă în urmă prima dragoste și își recapătă demnitatea și respectul de sine în fața Ioanei, care îl considerase un adolescent naiv și ușor de păcălit.
"Coborând scările, Dănuț rosti printre dinți, la plural, cuvântul biblic și trivial, în care mototolise și cu care zvârlea în aceeași ladă cu gunoi din urmă două femei și întâia dragoste a tinereții.”
RODICA
Deja de câteva zile Dănuț se simțea plictisit și fără o oarecare inspirație pentru scris.
Dănuț se vede nevoit să petreacă timp cu Rodica, implicându-se în săruturi și întâlniri nocturne sub pretextul împrumutului unor cărți. Cu toate acestea, legătura lor lipsește de intimitate reală sau iubire.
Dănuț scrie un poem ușor auto-ironic, comparându-se cu pisicile în probleme de iubire. Între timp, primește o invitație de la Adina de a o vizita, împreună cu un caiet dar. El declină politicos prin scrisoare, explicându-și gândurile prin linii din poezia sa nouă.
Tensiunile cresc atunci când Puiu o descoperă pe Rodica strecurându-se în fiecare noapte să îl vadă pe Dănuț. Scrie o scrisoare furioasă către Olguța, sperând că întoarcerea ei va opri aceste interacțiuni. O ceartă între Rodică și Puiu escaladează și mai mult situația.
Când Olguța se întoarce neașteptat împreună cu tatăl său, îl întreabă imediat pe Dănuț despre Rodica. Nemulțumită de mărturisirea lui, o păcălește pe Rodica să plece definitiv, invocând o falsă întâlnire aranjată.
Dănuț rămâne marcat de plecarea Rodicăi și simte nevoia singurătății. În livadă, el regăsește inspirația și motivarea interioară din anul precedent.
El se simte vinovat că nu a folosit șansa dată de Monica și îi returnează caietele, primind înțelegere din partea ei. Rămâne însă incert în privința viitorului său.
"Era atât de mare depărtarea dintre el și Monica, dintre odaia Monicăi și odaia lui, încât se așeză pe marginea patului, ostenit."
Olguța descrie apoi călătoria ei și a tatălui ei din ultimele săptămâni, stabilind pacea în casa familiei. Vacanța lui Dănuț la Medeleni își găsise o nouă direcție, datorită intervenției decisive a lui Olguța.
MONICA
După vacanța petrecută împreună cu familia Deleanu la Medeleni, Mircea Balmuș se întoarce la București pentru a-și relua studiile. Înainte de plecare, Monica îl invitase să-i scrie, astfel că la scurt timp după sosire Mircea îi trimite o lungă scrisoare.
În scrisoare, Mircea îi mărturisește Monicăi că, deși fericit să-și revadă părinții, se simte izolat printre colegii de la liceu după atmosfera caldă de la Medeleni. Îi lipsesc cei dragi de acolo, în special Dan și Olguța Deleanu, pe care Mircea îi vede ca pe niște suflete înrudite.
Plin de admirație pentru frumusețea locului, Mircea o roagă pe Monica să-l ajute pe Dan să scrie un amplu roman despre viața de la Medeleni, care să redea farmecul casei și al oamenilor de acolo.
"Medelenii trebuie salvați de la pieire. Nu trebuie să-mbătrînească, nici să moară rîsul Olguței, parfumul de tinereță al odăii tale și farmecul tulbure al tinereții lui Dan.”
În fundal plutește melancolia toamnei, în timp ce Dănuț, retras în camera lui, lucrează la nuvela în care încă nu știe dacă eroul său iubește zarzărul sau fata de dincolo de fereastră. Doar Monica știe despre ce scrie. Într-o zi îl ia în pod pentru inspirație și merg la lada cu Robinson Crusoe. Monica găsește păpușa pe care Dănuț i-o pocise cândva din răzbunare față de Olguța. În buzunarul păpușii era o scrisoare de dragoste către Dănuț, din copilăria Monicăi. Ea o distruge în tăcere.
TITLUL ROMANULUI
Textul prezintă povestea lui Mircea Balmuș, un tânăr profesor care preda la liceul unde fusese elev. El avea o reputație excelentă ca elev și acum se bucura de respectul foștilor colegi. Mircea o iubea pe Olguța și era prieten cu Monica, sora lui Dan Deleanu, unul dintre foștii lui colegi.
Relația lui Mircea cu Dan se răcește, deoarece Dan devine gelos pe prietenia lui Mircea cu Monica. Când află că Mircea o iubește pe Olguța și nu pe Monica, Dan își cere scuze și prietenia lor se restabilește. Dan pleacă la Iași pentru a o vedea pe Monica și a-i mărturisi dragostea.
La Iași, Dan o găsește pe Monica acasă. Ei își mărturisesc dragostea și Monica îi dăruiește o șuviță din părul ei. Dan rămâne la Iași pretextând o răceală, pentru a sta aproape de Monica. Hotărăște să scrie un roman despre povestea lor de dragoste, intitulat "Medeleni".
Olguța și Mircea îl vizitează pe Dan la Iași. Cei trei discută despre romanul lui Dan. El spune că romanul va începe cu "descălecatul" Monicăi, care va fi personajul principal. Olguța acceptă să fie în roman doar ca lady de onoare a Monicăi. Toți cei trei prieteni zâmbesc fericiți, uniți de dragostea și prietenia lor.
"MEDELENI ROMAN. Monica, începu Dănuț fără s-o privească, luîndu-i mîna într-a lui, astă-noapte am vrut să-ți scriu o scrisoare. Aveam o noapte întreagă înainte. Și abia azi dimineață mi-am dat seama că scrisoarea către tine era un roman...”
TÂNĂRUL ROMANCIER
Textul descrie o zi de primăvară târzie, în octombrie, când tânărul Dan Deleanu este pe terasa casei, savurându-și ceaiul și gândindu-se la viitorul său roman. El visează să scrie un roman despre copilărie, cu două planuri - unul realist și unul liric. Monica, fata de care este îndrăgostit, este o inspirație pentru acest roman. Discuțiile cu prietenul său Mircea îl ajută să-și contureze ideile despre roman.
Apare Tonel, fostul lui coleg, acum militar, care îl ia pe Dan la un vernisaj la Ateneu. Acolo, Dan îl întâlnește pe pictorul Alexandru Pallă și pe Adina, fosta lui iubită, acum doamna Pallă. Brusc, Dan părăsește expoziția, dar Adina îl ajunge din urmă pe stradă și îl roagă să meargă cu ea să-i returneze scrisorile de dragoste pe care i le scrisese.
Adina și Dan merg împreună la fosta casă a Adinei, unde ea îi înmânează scrisorile. Amândoi plâng, amintindu-și de dragostea lor pierdută. În cele din urmă, cedează pasiunii și fac dragoste. Apoi, stăpânindu-se, Dan pleacă grăbit, simțind că a comis "o murdărie". Pe stradă, întâlnirea cu directorul liceului îl readuce la realitate și îl face să zâmbească, bucuros că mai este încă elev.
"Slavă Domnului! Era încă elevul Dan Deleanu dintr-a opta modernă.”
Rezumat Volumul 1
Rezumat Volumul 3
