Introducere
Balta Albă este o nuvelă plină de farmec și savoare, care surprinde cu măiestrie lumea contradictorie a Valahiei de altădată. Publicată în 1848, opera aparține părintelui literaturii române moderne, Vasile Alecsandri, și reprezintă una dintre creațiile definitive ale prozei romantice autohtone.
Acțiunea cărții este simplă - un tânăr zugrav francez pornit într-o călătorie spre Orient descoperă întâmplător minunile și curiozitățile unei bălți miraculoase din Valahia. Însă dincolo de firul epic central, textul este abundent în descrieri pitorești și scene hazlii, menite să surprindă exotismul și particularitățile lumii românești.
Naratorul, a cărui naivitate și mirare continuă conferă prospețime povestirii, are parte de o mulțime de peripeții comice, care îi crează nedumerirea de se află într-o lume civilizată sau într-una primitivă. Pus față în față cu realități neașteptate, el este uimit de contrastele și paradoxurile Valahiei.
Prin observațiile fine și umorul bonom, Alecsandri reușește să surprindă pitorescul local, mentalitățile și datinile unei epoci apuse. Balta Albă rămâne astfel o lectură savuroasă, care dezvăluie spiritul romantic al literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Rezumat
Călătoria Către Necunoscut
Naratorul, un tânăr francez pleacă într-o călătorie în Orient. Ajungând la Viena, se îmbarcă pe Dunăre cu gândul de a ajunge direct la Marea Neagră. Pe drum află însă de existența Valahiei și Moldovei și este surprins că nu știa de aceste locuri. Hotărăște să coboare la Brăila pentru a explora Valahia.
La Brăila aude vorbindu-se cu entuziasm despre minunile de la Balta Albă, un izvor cu proprietăți vindecătoare. Pleacă într-o căruță primitivă spre Balta Albă. La urcarea în căruța primitivă, aceasta a pornit brusc, făcându-l să cadă în drum. Ajunge seara târziu într-un sat de lângă balta și este găzduit de un străjer posomorât într-o locuință sărăcioasă.
Minunile Baltei-Albe
A doua zi dimineața descoperă un amestec neobișnuit de civilizație și primitivism lângă balta. Vede zeci de trăsuri luxoase dar și adăposturi improvizate. Intră în apa tulbure a bălții și este uimit de mixul de oameni care fac baie acolo. Întâlnește niște tineri vorbitori de franceză care îl iau sub aripa lor.
"Pe marginea unei bălți late zării deodată un soi de târg ce nu era târg, un soi de bâlci ce nu era bâlci; o adunătură extraordinară, o înșirare neregulată de corturi, de căsuțe de scânduri, de vizunii, făcute în rogojini, de brașovence, de cai, de boi, de oameni, care formau de departe una din priveliștile cele mai originale de pe fața pământului.”
Împreună cu noii săi prieteni petrece o zi întreagă explorând curiozitățile de pe malul bălții și participând la o masă veselă în stil tradițional. Face o plimbare cu un fel de vapor improvizat și participă la un bal neașteptat de sofisticat, cu domnișoare frumoase și civilizate.
Exotism și contraste Valahe
A doua zi pleacă spre Galați, uimit de contrastele văzute în această țară necunoscută lui. Nu este sigur dacă Valahia este o țară civilizată sau sălbatică, deoarece a văzut atât de multe lucruri contradictorii.
"Aici luxul și sărăcia, durerea și veselia, ideile noi și ideile vechi, costumele Europei și costumele românești, toate sunt unite la un loc, sunt mestecate la un loc și produc un efect neînchipuit atât ochilor, cât și minții.”
