Băiatul cu pijamale în dungi este un roman istoric scris de John Boyne, publicat pentru prima dată în 2006. Cartea a devenit foarte populară și a fost adaptată ulterior într-un film cu același nume. Romanul este o poveste despre un băiat de nouă ani pe nume Bruno, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său este un ofițer de rang înalt nazist și familia sa se mută într-o casă lângă lagărul de concentrare Auschwitz.
Cartea este scrisă din perspectiva lui Bruno și prezintă lumea din ochii unui copil care nu înțelege cu adevărat ce se întâmplă în jur. Cartea a fost utilizată în școli pentru a ajuta la învățarea despre Holocaust și a fost subiectul unor dezbateri interesante în ceea ce privește modul în care ar trebui să fie prezentată istoria copiilor.
Dincolo de explorarea temelor universale, romanul lui Boyne reprezintă o critică subtilă la adresa complicității societății germane în ascensiunea nazismului. Personajul tatălui lui Bruno, un ofițer SS devotat cauzei, este o alegorie pentru cetățenii obișnuiți care au permis atrocitățile din indiferență sau lașitate morală.
Rezumat
Bruno locuia împreună cu familia sa într-o casă mare din Berlin. Avea trei prieteni foarte buni cu care petrecea fiecare zi. Însă într-o zi, mama sa a început să îi facă valizele, pregătindu-se pentru o mutare.
Familia lui Bruno a plecat într-un sat izolat numit Out-With, acolo tatăl lui primise o nouă funcție importantă. Bruno a observat că în spatele casei lor se întindea un câmp imens împrejmuit de un gard înalt. Din camera lui putea vedea zeci de oameni îmbrăcați în pijamale dungate.
Explorând împrejurimile, Bruno se întâlnește cu Shmuel, un băiat evreu care locuiește dincolo de gard. Cei doi devin prieteni și se întâlnesc zilnic pentru a discuta. La un moment dat, Bruno îi propune lui Shmuel să se deghizeze cu o ținută cu pijamale și să treacă pe partea cealaltă a gardului pentru a-l ajuta pe Shmuel să-și găsească tatăl dispărut.
Bruno trece gardul și este șocat de condițiile mizere în care trăiesc prizonierii. Ei nu reușesc să găsească nicio urmă a tatălui lui Shmuel. Când vine o ploaie torențială, Bruno și Shmuel sunt obligați să intre cu ceilalți prizonieri într-o clădire mare ce pare a fi etanșă. Ușa se închide în urma lor, iar camera devine întunecată. Apoi, nu se mai aude nimic de Bruno.
Mai târziu soldații găsesc hainele lui Bruno lângă gard. Familia continuă să-l caute luni de zile, dar nici urmă de el. Mama și Gretel se întorc în cele din urmă la Berlin, iar tatăl lui Bruno rămâne la Out-With, dar este foarte afectat de dispariția fiului său. Peste un an, tatăl lui Bruno descoperă că gardul în locul în care au fost găsite hainele lui Bruno este deteriorat și ar fi permis trecerea unui copil. El își dă seama ce s-a întâmplat cu fiul său și este cuprins de disperare. La scurt timp după aceea este transferat de la Out-With. Astfel se încheie povestea familiei lui Bruno.
Personaje Principale
Personajele principale din cartea Băiatul cu pijamale în dungi sunt:
- Bruno - băiatul de 9 ani care este personajul principal. El se mută cu familia sa la Out-With și devine prieten cu Shmuel.
- Shmuel - băiatul evreu de 9 ani care locuiește în tabăra de la Out-With. El este prietenul lui Bruno.
- Tatăl lui Bruno - comandantul taberei de la Out-With.
- Mama lui Bruno - nu este de acord cu mutarea la Out-With.
- Gretel - sora mai mare a lui Bruno, în vârstă de 12 ani.
- Pavel - fost doctor evreu care lucrează ca servant în casa familiei lui Bruno.
- Locotenentul Kotler - tânăr ofițer nazist care lucrează în tabără sub comanda tatălui lui Bruno.
Analiză
Romanul explorează tema relativității binelui și răului printr-o lentilă neașteptată: prietenia dintre Bruno, fiul unui ofițer nazist, și Shmuel, un puști din tabăra de concentrare. Cele două perspective antagonice evidențiază delimitarea subtilă dintre moralitate și imoralitate.
Pentru naivul Bruno, realitatea din spatele gardului de sârmă rămâne necunoscută. Ororile taberei sunt refractate prin prisma inocenței sale infantile. În contrast, Shmuel trăiește zilnic oroarea crimelor naziste. Acest contrast accentuează relativitatea percepției dintre bine și rău.
Trecerea lui Bruno peste gard în ținută de prizonier marchează contopirea celor două lumi paralele. Moartea sa alături de Shmuel capătă valențe simbolice, reprezentând uniunea celor două perspective.
Narațiunea autorului reușește să redea ororile Holocaustului prin lentila nevinovăției lui Bruno, fără descrieri explicite. Astfel, romanul depășește particularitățile istorice, devenind o meditație universală asupra prieteniei și empatiei umane.
Despre autor
Ecranizare
Cărți similare
- "Toată lumina pe care nu o putem vedea" de Anthony Doerr
- "Jurnalul Annei Frank" de Anne Frank
- "Pe aripile vântului", de Margaret Mitchell
- "Războiul care mi-a salvat viața", de Kimberly Brubaker Bradley
