Tema principală
Tema principală a cărții "Don Quijote" este lupta între idealism și realitate. Personajul principal, Don Quijote, este un cavaler vechi în vârstă, care și-a pierdut mințile din cauza lecturilor excesive ale cărților de cavalerie. El alege să-și părăsească casa și să devină un adevărat cavaler-rătăcit, plecând în căutarea aventurii și a justiției în lumea reală.
Don Quijote de la Mancha, rezumat carte.
Povestea noastră are loc în centrul Spaniei, pe teritoriul numit La Mancha – un ocean plat, fără trăsături, de câmpuri de grâu și câmpii albite de soare sub un cer vast, perpetuu albastru.
La vârsta de cincizeci de ani, Alonso găsea alinare și aventură în paginile poveștilor cavalerilor curajoși, afundându-se în povestirile despre cavaleri și nobilele lor căutări.
Pe măsură ce se adâncea în aceste fabule, mintea lui Alonso era cuprinsă de ideea că aceste povești nu erau doar opere de ficțiune, ci cronici autentice ale unei ere apuse. Încărcat de dorința arzătoare de a reînvia spiritul cavaleresc, s-a transformat în Don Quijote de la Mancha, un cavaler voinic gata să pornească în aventuri îndrăznețe.
Devenirea în cavalerul rătăcit
Șaua lui Don Quijote, alături de armura sa impunătoare, era fragilă, dar se putea observa că cavalerul de dedesubt era slab ca o trestie. ... Hangiul, deducând nebunia lui Don Quijote, a decis să-l amuzeze. În acea seară, oaspeții din modesta sală au asistat înmărmuriți la ceremonia prin care Don Quijote a devenit guvernatorul unui castel nou descoperit. Imitând sunetele unui preot predicând în latină, a citit cu glas tare dintr-un registru în care erau notate cantitățile de orz și paie vândute căruțașilor. Apoi, l-a atins pe Don Quijote care era în genunchi cu o sabie și l-a declarat cavaler.
Don Quijote era plin de încredere în ziua următoare. Ce ceremonie minunată fusese! ... Cronicarul poveștii noastre ne spune că aceștia erau negustorii care mergeau în orașul Murcia să cumpere mătase, însoțiți de căruțașii lor. Însă Don Quijote i-a văzut pe ei ca pe șase cavaleri și familiile lor.
Simțind că o aventură este în curs și imitând ce citise în cărțile sale, s-a așezat în mijlocul drumului, cu scutul și lancea pregătite. Pe măsură ce cavalerii se apropiau, și-a ridicat vocea și le-a poruncit să se oprească. Nimeni, a strigat el, nu-i va trece până când nu vor mărturisi că nu există femeie mai frumoasă în lume decât Dulcinea del Toboso, împărăteasa La Mancha!
Negustorii, la fel ca și hangiul, au decis să joace acest joc al prostiei. ... Recunoaște, a strigat Don Quijote, sau pregătește-te să mori! Negustorul, care se amuza în timpul acestui schimb de replici, a propus un compromis. Domnule cavaler, a spus el acum, nu ne poți arăta măcar un portret al acestei doamne? Atunci, chiar dacă va arăta că are un ochi orb și că îi curge sulf din celălalt, vom admite bucuroși că ceea ce spui este adevărat.
"Curge?" a tunat Don Quijote, "Ea nu curge, voi huliganilor dezgustători!" Și cu asta, și-a ridicat scutul, și-a coborât lancia, și-a înfipt călcâiele în Rocinante și a încărcat. Ar fi străpuns negustorul uluit cu lancia, dacă soarta nu ar fi intervenit. ... Tot ce a putut face a fost să înjure ticăloșii blasfematori, intrigantii și lasii care defăimaseră pe cea frumoasă Dulcinea.
Auzind toate aceste insulte, unul dintre căruțași și-a pierdut cumpătul. A ridicat lancia lui Don Quijote și a spart-o în bucăți. Apoi, a luat una dintre bucăți și i-a aplicat cavalerului căzut o bătaie atât de dură încât, în ciuda armurii sale, a fost "bătut ca grâul măcinat", după cum spune cronicarul. Negustorii i-au cerut să se oprească, dar căruțașul era atât de furios încât a mers să aducă și alte bucăți din lancia ruptă pentru a continua bătaia. Don Quijote, pe de altă parte, a continuat să verse insulte asupra bandiților care îi abuzau persona cavalerescă.
Când s-a obosit și caravana de negustori a plecat în cele din urmă, Don Quijote a fost lăsat într-un morman de lângă drum. ... Milos, vecinul său, s-a milostivit de el și l-a legat pe cavalerul inconștient de catârul său și l-a dus înapoi în satul său, așa cum s-a încheiat prima sa aventură.
Faimoasa bătălie a lui Don Quijote cu morile de vânt
Cavalerul nostru rănit și-a petrecut două săptămâni recuperându-se după bătaia primită. În această perioadă, a tăcut în privința cavalerismului, a cavalerilor și a frumoaselor fecioare. Prietenii lui, care auziseră despre faptele sale absurde, au respirat ușurați. Nebunia, se părea, trecuse. Dorind să prevină o recidivă, ei i-au ascuns cărțile și au rugat sănătatea lui să reziste.
... Timp de două săptămâni, Don Quijote i-a umplut capul umilului fermier cu atât de multe absurdități încât acesta a început să ia în considerare serios să devină scutierul său. Balanța s-a înclinat în favoarea lui Don Quijote când acesta i-a promis că-l va face guvernator al unui regat pe care urma să-l cucerească.
Vânzând jumătate din averea sa și ipotecând restul, Don Quijote a adunat o sumă rezonabilă de bani. I-a dat-o lui Sancho și i-a spus să cumpere provizii. Sancho a înghesuit aceste provizii într-un sac care l-a legat de un catâr. Catârul îl neliniștea pe Don Quijote - toți scutierii din cărțile lui călăreau pe cai. ... Nu era că era lacom, dar nu se aventurase în această afacere doar pentru distracție.
Problema era că, oricât de mult căuta Sancho, el putea vedea doar mori de vânt și i-a spus asta stăpânului său. Don Quijote, totuși, se pregătea deja pentru luptă. Rămâi în spate dacă îți este frică, i-a poruncit el, și roagă-te pentru mine în timp ce lupt în această bătălie feroce și inegală! Cu asta, și-a îndemnat calul, l-a rugat pe doamna Dulcinea să-l ajute în acest moment de pericol, și-a coborât lancia și a atacat cu cea mai mare viteză a lui Rocinante - care, adevărul trebuie spus, nu era foarte rapid. "Nu fugiți, lași și creaturi vicioase," a răcnit el, "căci este doar un cavaler care vă atacă!"
Sancho l-a privit pe stăpânul său în timp ce se arunca asupra primei mori de vânt. Pe măsură ce lancia i-a străpuns pânza de pânză, o rafală de vânt a accelerat brusc mișcarea acesteia. Lancia s-a rupt și atât Don Quijote, cât și Rocinante au fost ridicați în aer și aruncați la pământ. Dumnezeu să ne ajute! a strigat Sancho și și-a împins calul spre grămada de armură și cal căzute lângă moara de vânt. ... Evident, un vrăjitor rău transformase aceste gigantice mori de vânt în mori de vânt pentru a-l priva pe cavaler de gloria care-i aparținea în mod legitim pentru că învinsese astfel de creaturi înfricoșătoare. Neavând aceeași înțelepciune ca stăpânul său și neștiind despre cavalerii călători și dușmanii lor, nu prea avea Sancho multe de spus în acest sens. În schimb, l-a ajutat pe Don Quijote să se ridice pe cal și l-a întrebat dacă este rănit grav.
Nu, a spus stăpânul său, care, într-adevăr, era mai preocupat de pierderea lancia decât de bătaia pe care tocmai o primise. Dar chiar dacă ar fi fost, a spus el, legile cavalerismului dictează că cavalerii trebuie să-și accepte rănile fără plângere, chiar dacă le curg intestinele. Dacă așa stau lucrurile, a spus pragmaticul Sancho, nu am nimic de spus.
Rezumat pe scurt
Prefață și introducere
În prefată, autorul, Miguel Cervantes, dezvăluie intenția sa de a scrie o poveste unică și amuzantă despre un cavaler într-o manieră inovatoare și plină de umor. El subliniază că Don Quijote este o creație literară care reflectă umanitatea și dorința de aventură a oamenilor.
"Și așa, visând la cavaleri, în timp ce îmi tundeam unghiele sau învățam să împing o peniță, m-am hotărât să-i urmez exemplul și să devin un cavaler-errant" - Miguel Cervantes
Primul capitol
În primul capitol, cunoscut sub numele de "Atacul morții", suntem introduși în viața personajului principal, Alonso Quijano, un bătrân pasionat de lectura cărților despre cavaleri și aventuri. El devine obsedat de ideea de a deveni un cavaler și de a pleca într-o călătorie eroică pentru a restabili dreptatea și a lupta împotriva răului. Alonso își schimbă numele în Don Quijote și își creează propria sa lume fantastica.
"Ceea ce nu a fost nu poate fi; ceea ce s-a terminat nu poate fi început din nou" - Don Quijote
Aventurile lui Don Quijote și Sancho Panza
Don Quijote pornește într-o călătorie plină de aventuri, însoțit de credinciosul său scutier, Sancho Panza. Ei întâlnesc vrăjitori, cavaleri înaripați, prințese în pericol și alte personaje fantastice. În ciuda pericolelor și provocărilor, Don Quijote își menține credința în onoare și cavalerism.
"Eu sunt cel mai nobil cavaler care a călătorit vreodată pe fața Pământului!" - Don Quijote
Întâlniri și încercări
Pe parcursul călătoriei lor, Don Quijote și Sancho se întâlnesc cu diferite personaje și se implică în situații comice și tensionate. Ei se luptă cu morile de vânt pe care Don Quijote le vede ca niște giganti, participă la judecăți absurde și intră în conflicte cu cavalerii înaripați. Deși sunt adesea învinși sau înșelați, eroii noștri nu își pierd niciodată curajul și determinarea.
"Dacă nu ai curaj, nu poți fi un adevărat cavaler" - Don Quijote
Întoarcerea acasă
După numeroase aventuri și dezamăgiri, Don Quijote se întoarce acasă, realizând că lumea reală nu este în concordanță cu viziunea sa romantică despre cavalerism și eroism. Cu toate acestea, el își păstrează speranța că oamenii vor înțelege în cele din urmă valorile nobile pe care le-a încercat să le promoveze.
"Am sfârșit în cele din urmă lupta, dar lupta mea nu este terminată" - Don Quijote
Reapariția lui Don Quijote
Partea a II-a începe cu reapariția lui Don Quijote într-o lume în care povestea sa a devenit celebră prin intermediul unei cărți fictive. Un autor fictiv, pe nume Cide Hamete Benengeli, a scris o continuare a aventurilor lui Don Quijote, dar interpretarea sa nu este pe placul lui Don Quijote. Astfel, Don Quijote se hotărăște să reia călătoria și să-și scrie propria poveste.
"Nu mai sunt personajul Don Quijote, ci Don Quijote însuși" - Don Quijote
Aventurile însoțitorilor
Don Quijote și Sancho reiau călătoria lor, întâlnind noi personaje și implicându-se în noi aventuri. Sancho Panza primește învățăminte morale și înțelepciune de la Don Quijote, în timp ce el însuși își testează limitele și crește ca individ.
"Tu ești mâna dreaptă a curajului meu" - Don Quijote către Sancho Panza
Înfruntarea cu autorii continuării fictive
Don Quijote se confruntă cu personajele din continuarea fictivă a aventurilor sale și respinge reprezentarea lor greșită. El afirmă forța și autenticitatea propriei sale viziuni și a călătoriei sale.
"Nimeni nu poate înțelege adevărata măreție a unei povești, cu excepția aceluia care a trăit-o" - Don Quijote
Finalul tragic
În cele din urmă, Don Quijote ajunge la un final tragic. El își recunoaște nebunia și se întoarce acasă, unde moare în brațele prietenilor săi. Cu toate acestea, moartea sa este însoțită de un sentiment de înfrângere și de pierdere pentru cei care l-au cunoscut și l-au înțeles cu adevărat.
"Moartea nu mă va opri. Vocea mea va răsuna în eternitate" - Don Quijote
În acest fel, Don Quijote rămâne un simbol al idealismului și al luptei pentru valorile nobile, iar povestea sa continuă să inspire și să impresioneze cititorii de-a lungul timpului.
Recenzii carte
"O capodoperă a literaturii universale!" - The New York Times
"Un roman remarcabil, care ne dezvăluie profunzimea și complexitatea minții umane." - The Guardian
"Cu o combinație unică de umor și melancolie, Cervantes aduce în viață personaje memorabile și o poveste care ne provoacă să reflectăm asupra sensului realității." - The Times Literary Supplement
Despre autor
Miguel de Cervantes Saavedra este unul dintre cei mai renumiți scriitori spanioli din toate timpurile. S-a născut în anul 1547 în Spania și a trăit o viață aventuroasă, plină de înalte și joase, asemenea personajului său cel mai cunoscut, Don Quijote. Cervantes a fost un autor prolific, scriind nu doar romane, ci și piese de teatru, poezii și eseuri. Cu toate acestea, "Don Quijote" este cea mai cunoscută și apreciată operă a sa.
Idei prezente
În timpul călătoriilor sale fantastice, Don Quijote se confruntă cu o realitate crudă și deziluzionantă. El vede ceea ce alții nu văd și încearcă să repare nedreptățile lumii, dar este adesea ridiculizat și respins. Cu toate acestea, el rămâne ferm în convingerile sale și continuă să creadă în puterea idealurilor și a visurilor sale.
Romanul explorează natura umană și relația dintre fantezie și realitate. Cervantes sugerează că idealismul și visurile pot fi atât o binecuvântare, cât și o blestemare. Don Quijote este un personaj tragic, dar admirabil în determinarea sa de a-și urma idealurile, chiar dacă acestea sunt considerate iluzorii de către ceilalți.
Principalele personaje
- Don Quijote de la Mancha - Personajul principal al cărții, un cavaler în vârstă care și-a pierdut mințile citind prea multe romane de cavalerie. El alege să devină un cavaler-errant și să lupte pentru justiție și onoare în lumea reală.
- Sancho Panza - Scutierul credincios al lui Don Quijote, care îl însoțește în călătoriile sale. Sancho Panza este un om simplu și realist, care adesea încearcă să-l aducă pe Don Quijote cu picioarele pe pământ.
- Dulcinea del Toboso - Femeia nobilă și frumoasă pe care Don Quijote o vede ca pe o zeiță și pe care o înalță în slăvi în fiecare moment. Dulcinea este, în realitate, o femeie obișnuită din Toboso, dar pentru Don Quijote, ea reprezintă idealul de frumusețe și virtute.
- Rucio - Măgarul lui Sancho Panza devine și el un personaj important în poveste. El este loial și adesea oferă o perspectivă umoristică asupra evenimentelor.
Cărți similare
Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
